Potrivit art. 139^1 alin. (2) din Codul fiscal dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză.
La pct. 22 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se stipulează că în contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb al unei bănci comerciale.
Dacă pentru decontări se va utiliza cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României şi nu cel comunicat de o bancă comercială, atunci trebuie avut în vedere faptul că Banca Naţională a României comunică în fiecare zi, la ora 13, cursul care este valabil pentru ziua următoare, informaţie afişată oficial pe site-ul acestei instituţii, practic într-o zi lucrătoare nu sunt valabile două cursuri de schimb valutar.
În acest context, noţiunea ˝ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză˝, prevăzută la art. 139^1 alin. (2) din Codul fiscal, se referă la cursul de schimb care se aplică efectiv pentru ziua respectivă, respectiv la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României în ziua anterioară celei în care s-a emis factura.
De exemplu, pentru o factură emisă în data de 25 mai 2009, cursul de schimb care trebuie utilizat este cursul de schimb afişat de Banca Naţională a României în data de 24 mai 2009.