Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile dacă gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Conform alin. (1^1) al articolului sus menţionat, prin credit/împrumut se înţelege orice convenţie încheiată între părţi care generează în sarcina uneia dintre părţi obligaţia de a plăti dobânzi şi de a restitui capitalul împrumutat.
Potrivit primei teze a alin.(2) al art. 23 din Codul fiscal, în condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile.
În conformitate cu alin.(3) al aceluiaşi articol, în cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitei prevăzute la alin. (1). Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
Potrivit pct. 61 din normele metodologice date în aplicarea art. 23 din Codul fiscal, intră sub incidenţa art. 23 alin. (3) din Codul fiscal numai pierderea netă din diferenţele de curs valutar aferente capitalului împrumutat.
Fata de cele de mai sus, societatea are obligaţia de a calcula gradul de îndatorare conform pct. 67 din normele metodologice date în aplicarea art. 23 din Codul fiscal pentru diferentele de curs valutar aferente imprumuturile in valuta acordate societatii de asociati. In funcţie de valoarea acestuia stabileşte deductibilitatea pierderii nete din diferenţele de curs valutar aferente capitalului împrumutat, inclusiv a capitalului împrumutat de la acţionari conform contractului de împrumut.