Este corecta solutia tehnica de arhivare electronica prin care se stocheaza electronic exemplarul 2 pentru facturile emise pentru tranzactiile pe baza de carduri, exemplarul 1 urmand sa fie tiparit in continuare si transmis clientilor pe format hartie ?

In conformitate cu prevederile art. 155 alin. (24) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, autenticitatea originii, integritatea continutului si lizibilitatea unei facturi, indiferent cã este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii pânã la sfârsitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoanã impozabilã stabileste modul de garantare a autenticitãtii originii, a integritãtii conþinutului si a lizibilitãtii facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistã fiabilã de audit între o facturã si o livrare de bunuri sau prestare de servicii. "Autenticitatea originii" înseamnã asigurarea identitãtii furnizorului sau a emitentului facturii. "Integritatea continutului" înseamnã cã nu a fost modificat continutul impus al facturii.

Prin urmare, asa cum rezulta din prevederile legale invocate mai sus, precum si din Notele explicative cu privire la regulile de facturare emise de Comisia Europeana, publicate atat pe site-ul acesteia, cat si pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, in cadrul sectiunii InfoTVA, Informatii depre regimul TVA – Informatii utile, metoda de asigurare a autenticitatii originii, integritatii conþinutului si a lizibilitatii unei facturi, de la momentul emiterii pana la sfarsitul perioadei de stocare a facturii, este alegerea persoanei impozabile.

In ceea ce priveste organul fiscal competent pe care trebuie sa-l notificati cu privire la locul de stocare a facturilor, conform prevederilor art. 155 alin. (33) din Codul fiscal, precizam ca, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuþiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, judetean, local sau al municipiului Bucuresti, stabilit prin ordin al presedintelui ANAF, în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plãtitorului de venit, în cazul impozitelor si contributiilor realizate prin stopaj la sursã, în conditiile legii. Pentru administrarea de cãtre organele fiscale din subordinea ANAF a creantelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenta poate fi stabilitã în sarcina altor organe fiscale decât cele prevãzute la alin. (1), prin ordin al presedintelui ANAF.