Conform prevederilor din Codul civil, darea în plată este un mijloc de stingere a unei obligaţii care constă în acceptarea de către creditor la propunerea debitorului, de a primi o altă prestaţie în locul celei pe care debitorul era obligat iniţial să o execute. Darea în plată se poate face numai cu consimţământul creditorului, el neputând fi ţinut să primească un alt lucru decât cel ce i se datorează, chiar atunci când valoarea lucrului oferit este egală sau mai mare. Darea în plată reprezintă un act de dispoziţie menit să asigure o plată, caz în care, obligaţia se stinge atunci când noua prestaţie este efectuată.
În speță, darea în plată se realizează prin transferul în contul datoriei a unui drept de proprietate asupra unui teren, caz în care se aplică dispoziţiile de la vânzare privind garanţia de evicţiune şi vicii ascunse prevăzute în Codul civil. În cazul în care se pune problema operării garanţiei pentru evicţiune sau pentru vicii ascunse, creditorul are un drept de opţiune în sensul că poate să aleagă invocarea garanţiei specifice vânzării sau poate să solicite prestaţia iniţială, caz în care renunţă la darea în plată şi efectul extinctiv de obligaţie al acesteia nu se mai produce.
Din punct de vedere al TVA, potrivit Codului fiscal sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) operaţiunile care, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită de Codul fiscal, acţionând ca atare;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute în Codul fiscal.
Conform prevederilor Codului fiscal, este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. Se consideră a fi locul livrării de bunuri locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziția cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate. Potrivit prevederilor din normele metodologice date în aplicarea titlului VII din Codul fiscal, în categoria bunurilor care nu sunt transportate sau expediate se cuprind și bunurile imobile.
Ca atare,transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren construibil în baza unui contract de dare în plată, în contul datoriei, de către o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România către o persoană impozabilă nestabilită și neînregistrată în scopuri de TVA în România, constituie din punct de vedere al TVA o operațiune în sfera TVA, taxabilă, pentru care persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România , are obligația să colecteze TVA și să emită factură către beneficiarul său persoană impozabilă nestabilită și neînregistrată în scopuri de TVA în România, conform prevederilor din Codul fiscal.