Conform prevederilor Codului fiscal, orice cheltuieli accesorii efectuate de către persoana care realizează o livrare de bunuri se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, chiar dacă fac obiectul unui contract separat. În acest sens, normele metodologice precizează că aceste cheltuieli accesorii nu reprezintă o tranzacţie separată, ci sunt parte componentă a livrării sau prestării de care sunt legate, urmând aceleaşi reguli referitoare, printre altele, la locul livrării sau prestării, cotele, scutirile ca şi livrarea sau prestarea de care sunt legate.
Prin urmare, operațiunile de modificare a matrițelor efectuate de către producător, în cadrul procesului de fabricație, înainte de livrarea acestora, comandate suplimentar de cumpărător urmare constatării unor erori de proiectare și facturate distinct, sunt cheltuieli accesorii care se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, prin creșterea valorii matrițelor, acestea fiind parte componentă a livrării de care sunt legate.